Sign In Sign-Up

Welcome!

Close

Would you like to make this site your homepage? It's fast and easy...

Yes, Please make this my home page!

No Thanks

  Don't show this to me again.

Close

Orgame/Argamum, com. Jurilovca, jud. Tulcea

Situl antic de la Capul Dolojman este mentionat pentru prima data în lucrarea episcopului R. Netzhammer, Die christlichen Altertümer der Dobrudscha, Bukarest, 1918, p. 165: ”Das Kap Doloschman selbst, ebenso die ihm gegenüberliegende, bereits oben erwähnte Insel Bisericutza zeigen starke Spuren antiker Niederlassungen und byzantinischer Bauten. Diese Stätten werden gewiss eines Tages im verzeichnisse jener Dobrudscha-Orte erscheinen, an welche sich altchristliche Funde knüpfen. Aller Wahrscheinlichkeit nach lag auf dem mit Wällen befestigten Kap Doloschman der Ort Argamum, an dessen Gebiet laut einer Inschrift jenes von Istros gegrenzt hat”.

În documentatia de repertoriere a siturilor antice din Dobrogea întocmita de colaboratorul lui Gr. Tocilescu, P. Polonic, la începutul secolului nostru si pastrata în manuscris la Biblioteca Academiei Române, referirile la vestigiile vizibile la Capul Dolojman: ”Cetatea este asezata pe un colt de deal care intra ca o peninsula în lacul Razelm si este mai întâi întarita spre apus prin doua santuri paralele care o separa, ducând din ghiol în ghiol, de celalalt teren, care au o lungime de 400 pasi, iar în partea de sud, unde terenul se prelungeste în pante dulci spre lac, este întarita cu un val cu zid de aproape 600 pasi lungime. Latura de nord se razema pe malul abrupt al lacului. Aici se gasesc urme de ziduri puternice, chiar valul pe val (sic!) si în interiorul cetatii se vad o multime de gropi facute de locuitorii ce cautau comori si scot piatra pentru constructii. Se gasesc în interior multe cioburi de oale si caramizi romane. La rasarit de ea, pe o insula, Bisericuta, gasim alta cetate romana.[...] Aceasta cetate si cu cetatea care este vis a vis închideau unica trecere posibila pentru navigatie dintre lacul Golovita si lacul Razelm” sunt însotite de un o schita de planimetrica a fortificatiei.

Asocierea ruinelor de la Capul Dolojman cu amplasamentul toponimului antic Argamum, mentionat în horothesia Histriei, se datoreaza lui V. Pârvan, fiind sugerata în cadrul comentariului ce însoteste publicarea inscriptiei histriene.

Tot acolo figureaza si o trimitere la lucrarea lui Procopius din Caesarea, Perí Ktísmatwn, unde numele Argamum, sub o forma usor modificata – 'Argamw (eventual oi 'Ergamía) – este inclus de autorul antic în lista asezarilor întarite refacute în timpul domniei lui Justinian. Forma greaca a toponimului antic – Orgame – este cunoscuta dintr-un fragment din opera lui Hecateu din Milet si constituie prima mentiune scrisa a unui oras de pe teritoriul României, datând de la sfârsitul secolului VI în. Hr. sau începutul secolului V în. Hr.

În anul 1926, conform planului de cercetare sistematica a antichitatilor din România elaborat de Vasile Pârvan, la Capul Dolojman au fost initiate sapaturi sistematice de catre profesorul universitar iesean Paul Nicorescu. In ciuda resurselor limitate, cele sase campanii consecutive (1926 – 1932) au fost deosebit de fructuoase. Aducând la lumina zidul de incinta romano-bizantin pe toata lungimea pastrata, doua bazilici paleocrestine si un edificiu masiv, numit de descoperitor ”pretoriu”, ele au furnizat o pretioasa confirmare ipotezei lansate de V. Pârvan cu privire la localizarea anticei Argamum la Capul Dolojman. Iata cum descrie însusi P. Nicorescu descoperirile sale: ”les murs d’une puissante citadelle byzantine de forme triangulaire ayant une superficie intérieure de deux héctares et demi environ. [...] Les murailles de la forteresse, épaisses de 2,80 c 3,20 m, étaient flanquées de huits tours et de cinq contreforts. Dans l’une des tours située sur le rempart de s-ouest, était pratiquée une entrée a porte double. Les vestiges des murailles ont une hauteur de 2 c 3 m. Vers l’intérieur des terrres la citadelle était défendue par des retranchements de terre. [...] Parmi les monuments découverts dans la citadelle se trouvent les ruines de deux basiliques particulierement intéressantes pour l’histoire des premiers édifices religieux de notre pays”. Toate constructiile antice investigate cu aceasta ocazie, inclusiv zidul de incinta, sunt datate de descoperitor în secolul VI p. Chr., conform datelor furnizate de lista lui Procopius.

Abandonarea cercetarii pentru o lunga perioada de timp a dus inevitabil la degradarea acestor prime descoperiri, prin extragerea pietrei de catre localnici si reutilizarea ei pentru constructii moderne, ca si prin reacoperirea cu pamânt a monumentelor dezvelite.

In 1965, ca urmare a unor sesizari privind intentia deschiderii unei cariere de piatra în perimetrul arheologic si a unei periegheze care a furnizat suficiente repere pentru estimarea cronologiei si tipologiei sitului, atrasa de posibilitatile de verificare a observatiilor de la Histria, pe care le oferea amplasamentul liber de constructii moderne de la Capul Dolojman, Maria Coja reia cercetarea acestuia.

Urmarind obtinerea unor date mai clare privind topografia, stratigrafia si formele de ocupare a sitului, cercetatoarea a adoptat ca metoda de investigatie sondajul stratigrafic combinat cu extinderi locale în suprafata, determinate de caracterul sau importanta descoperirilor. In acest mod au fost redegajate bazilica trinava si portiuni din incinta romano-bizantina, cercetate anterior de P. Nicorescu. Totodata se efectueaza cercetari complete asupra unei noi bazilici paleocrestine si sondaje stratigrafice privind locuirile intra si extra muros din epocile greaca, romana si romano-bizantina. Dintre rezultatele cele mai interesante ale acestor ani de investigatii au fost observatiile privind existenta unui edificiu bazilical anterior pe amplasamentul bazilicii trinave centrale, datarea zidului de incinta romano-bizantin, identificarea urmelor de locuire romana timpurie, a amplasamentului necropolei romano-bizantine si degajarea unui tronson din incinta greaca clasica.

Sapaturile arheologice realizate în perioada 1975-1999 au continuat redegajarea unor monumente identificate în cursul sapaturilor interbelice (Poarta de Vest, Poarta Mica si Poarta cu turn de pe latura de sud a fortificatiei romano-bizantine, bazilica ”mica”) si, în acelasi timp, au tins spre cercetarea zonelor din proximitatea acestora, în vederea conturarii unor insulae caracteristice pentru anumite etape (greaca, romana, romano-bizantina) ale evolutiei locuirii în acest centru urban antic. Initierea programului de cercetare a necropolei tumulare de epoca greaca (1990) a prilejuit identificarea si investigarea unor ansambluri monumentale tipice pentru organizarea spatiului funerar în lumea greaca (dintre care atrage atentia tumulul TA 95 care, prin complexitatea amenajarilor si bogatia inventarului mobil descoperit, reprezinta un unicat în întregul bazin pontic), revelând existenta unei lotizari de tip familial, a unei retele de alei si strazi care asigura accesul la unitatile acesteia; cu prilejul cercetarilor din acest sector a fost identificata si cercetata si o bazilica paleocrestina extra muros cu amenajari subterane de un tip nemaiîntâlnit printre monumentele contemporane ale Dobrogei.

În prezent cercetarea arheologica la Argamum se desfasoara în cadrul unor sectoare definite topografic, urmarind atât rafinarea cronologiei sitului, cât oi studierea evolutiei sale urbanistice în conexiune cu ariile functionale pendinte – sisteme de fortificatie, locuire extra muros, rurala, instalatii artizanale si portuare, necropole. Finantarea acestora este asigurata din resurse bugetare (IAB, FIUI, ICEM) si extrabugetare (sponsorizari interne si externe conjuncturale). Studii complementare, a caror finalitate va fi determinarea caracteristicilor ambientale care au marcat istoria asezarii de la Capul Dolojman, vor fi realizate în masura în care un asemenea proiect de cercetare va gasi sustinerea financiara necesara.

Proiectarea si executia privind conservarea in situ, restaurarea si punerea în valoare a ansamblului arheologic si monumental Orgame/Argamum sunt sustinute financiar de Ministerul Culturii: conform reglementarilor legale în vigoare privind siturile arheologice si monumentele istorice, situl a fost inclus în Programul National de Restaurare a Monumentelor Istorice (in 1997).

Etapele cercetarii si rezultatele lor prezentate în ordine cronologica

1926 - 1932 (Paul Nicorescu, Universitatea Iasi):

- întregul traseu al fortificatiei romano-bizantine;

- bazilica paleocrestina centrala cu trei nave;

- bazilica paleocrestina mononava (”mica”);

- ”pretoriu”

1965 - 1985 (Maria Coja, Institutul de Arheologie Bucuresti)

- bazilica paleocrestina centrala cu trei nave (doua faze) si edificiile adiacente;

- tronsonul de incinta romano-bizantina cu bastion de pe latura de est si edificiile ”extra muros” învecinate;

- bazilica paleocreotina III si edificiile de la est de ea;

- poarta cu turn de pe latura de sud;

- sectorul artizanal (cuptoare pentru ceramica si materiale de constructie) extra muros si incinta greaca;

- sondaj pe terasa de sud, extra muros (locuire romano-bizantina);

- sondaje în zona extra muros, la sud-vest de fortificatia romano-bizantina: identificarea locuirii romane (sec. II-IV d. Hr.) si a necropolei plane de inhumatie romano-bizantine (sec. V-VI d. Hr.).

1975 - 1982 (Andrei Opait, ICEM Tulcea):

- Poarta de Vest (”Poarta Mare”);

- bazilica paleocreotina mononava (”mica”);

- sondaj de verificare între ”Poarta Mare” si bazilica ”mica”;

din 1977 (Mihaela Manucu - Adamesteanu, Institutul de Arheologie Bucuresti):

-Sector extra muros locuire romana (sec. II-IV d. Hr.) si necropola romano-bizantina (sec. IV-VI d. Hr.);

- sector Faleza Est (F. E.), unde este identificata cea mai bogata stratigrafie a locuirii de la Capul Dolojman, cu urme de locuire greaca (edificii, strada, cuptoare artizanale, terasari ale stâncii native) datând din sec. VI – II în. Hr. si edificii romano-bizantine (sec. V-VI d. Hr.), între care ”pretoriul”degajat anterior de P. Nicorescu;

- sector incinta greaca (S.I.G), amplasat extra muros, pe terasa de sud, în apropierea extremitatii estice a Capului Dolojman; au fost identificate urme de locuire din sec. V-III în. Hr. si sec. VI d. Hr. (edificii), precum si indicii privind opera de terasare a terenului si traseul incintei grecesti;

1980 – 1982 (Cristina Alexandrescu Opait, ICEM Tulcea):

– ”poarta mica” de pe latura de sud a citadelei romano-bizantine si o suprafata restrânsa din vecinatatea ei, intra muros, cu vestigii din sec. V-VI d. Hr. (incinta, edificii, strada);

din 1980 (Florin Topoleanu, ICEM Tulcea):

– sectorul central, cuprinzând bazilica centrala cu trei nave si aria adiacenta, continând vestigiile (incinta, strazi, cladiri) unei trame urbane dezvoltata în mai multe etape, începând din sec. II d. Hr. pâna în sec. VI d. Hr. Din anul 1997 sectorul face obiectul unor investigatii speciale si al unor interventii de conservare in situ si restaurare finantate de Ministerul Culturii, pe baza unui proiect întocmit de ICEM Tulcea si integrat Programului National de Restaurare a Monumentelor Istorice.

– sector Poarta de Vest.

– sector Bazilica "mica".

din 1988 (Vasilica Lungu, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucuresti):

– necropola tumulara din perioada greaca, ale carei urme au fost identificate prin periegheze în terenul aflat în exploatare agricola în perioada 1950-1992, la vest de cetate, pâna la o distanta de aproximativ 1 km. Araturile au distrus prin nivelare tumulii, de cele mai multe ori cercetarea îmbracând un caracter recuperatoriu. Cu toate dificultatile unei astfel de cercetari, au fost identificate ansambluri funerare caracteristice pentru evolutia necropolei Orgamei între mijlocul sec. VII si prima jumatate a sec. II în. Hr. (lotizare în grupuri familiale, strazi si alei, un heroon; totodata, cautarea limitelor necropolei spre vest au prilejuit identificarea si cercetarea unui monument paleocrestin unicat pe teritoriul Dobrogei: bazilica extra muros cu amenajari subterane (sec. VI d. Hr.);

din 1994 (Mihaela Iacob, ICEM Tulcea):

- sectorul extra muros (E.M.), situat pe limita sudica a terasei de la vest de cetatea romano-bizantina; urme de locuire din sec. II-IV d. Hr. (edificii, strazi) si necropola plana de inhumatie din sec. V-VI d. Hr.

din 1995 (Liana Loredana Ota, Institutul de Arheologie, Bucuresti):

– sectorul intervalar, situat între cele doua valuri de pamânt de pe latura de vest a cetatii romano-bizantine: slabe urme de locuire (fundatii de edificii) din sec. VI d. Hr. (?), posibil si din epoca greaca (?);

din 1997 (Lucretiu Mihailescu Bîrliba, Facultatea de Istorie a Universitatii din Iasi):

– sectorul F.E. si incinta romano-bizantina: s-au degajat partial incinta romano-bizantina, edificii si strazi adiacente, intra muros (sec. V-VII d. Hr.) precum si elemente ale unor amenajari din epoca preromana (edificii, cisterne ?);

din 1990 (arh. Monica Margineanu Cârstoiu, Institutul de Arheologie Bucuresti)

– studiu de arhitectura si urbanism antic aplicat întregului sit (consultanta în orientarea programului de sapaturi, relevee, sectii de arhitectura, tehnici constructive, organizarea locuirii antice, sugestii privind solutiile de conservare si punere în valoare);

1997 – 1999 (Sorin Anghel, Marian Malagean, GEOECOMAR Bucuresti):

– releveu topografic de ansamblu si de detaliu pentru întreg situl.

- studiu petrografic pentru determinarea provenientei pietrei de constructie din monumentele antice.

din 1998 (Iulian Vizauer, ICEM Tulcea)

– sectorul central – sapaturi de verificare în vederea realizarii interventiilor de restaurare la incinta, bazilica centrala si bazilica "mica" (în colaborare cu Florin Topoleanu).

Actualitate si perspectiva

Sub aspect juridic, la timpul potrivit (1990), ICEM Tulcea a înaintat Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii 18/1990 o documentatie prin care solicita excluderea suprafetei ocupate de sit (cca 100 ha) de la reconstituirea proprietatilor agricole si trecerea ei în categoria ”domeniului public” al statului. Solicitarea ICEM a fost ignorata, ceea ce face ca, actualmente, terenul respectiv sa fie înregistrat cadastral sub forma de parcele arabile si pasune, cu proprietari persoane juridice locale, care înteleg sa-l exploateze sub aceste forme, contribuind la degradarea continua a monumentelor si a ambientului.

Instituirea regimului de zona arheologica protejata sau de interes arheologic national prioritar ar fi oportuna, ca si exproprierea terenului si trecerea progresiva a sa în proprietatea statului, în vederea realizarii unei rezervatii ambientale, dat fiind ca în aceeasi zona functioneaza si Rezervatia Biosferei ”Delta Dunarii.

Constituirea unei rezervatii ambientale, sub protectie legala si efectiva, ar contribui în mod hotarâtor la grabirea punerii în opera a programului de cercetare si punere în valoare a centrului antic Orgame / Argamum, prin amenajarea, la fata locului a unor spatii moderne pentru depozitarea, tratarea în vederea conservarii si studiul materialului arheologic mobil descoperit, precum si a unui muzeu de sit, în care sa-si gaseasca oglindirea, sub diversele ei aspecte, întreaga istorie a ”celui dintâi oras de pe teritoriul Românei mentionat într-un izvor literar al antichitatii”. (În prezent, descoperirile de la Argamum sunt pastrate în depozitul muzeului de Arheologie al ICEM Tulcea, fiind prezentate publicului numai integrate tematicii expozitiei de baza a acestuia sau cu prilejul unor expozitii temporare, cu tematici variate. Ele nu au beneficiat niciodata, pâna acum, de prezentarea completa ca entitate documentara, nici pe categorii, sub forma de colectie, nici în succesiune cronologica, conform evolutiei asezarii si anexelor sale, fapt ce contribuie, alaturi de o bibliografie înca redusa, la slaba cunoastere a sitului chiar si în mediile de specialitate si la perceperea diminuata a importantei sale).

De altfel, regiunea, în ansamblul ei, prezinta un interesant potential de dezvoltare economica si turistica, ilustrându-se ca o combinatie particulara de oportunitati conferite de un ambient natural variat (vecinatatea marii, a sistemului lagunar Razim Sinoe, a Deltei – pe de o parte; pe de alta, dealurile blânde si împadurite ale Slavelor oi Babadagului) si de diversitatea traditiilor etnoculturale ale comunitatilor contemporane (români, aromâni, lipoveni, turco-tatari). Vestigii importante ale antichitatii si evului mediu (asezarea eponima a culturii neolitice Hamangia, fortificatiile si tumulii funerari din epoca bronzului si epoca fierului de la Beidaud, Babadag, Zebil, Sabangia, Agighiol, Enisala, cetatea greco-romana Orgame/Argamum cu pandantul ei din insula Bisericuta, cetatea romana Ibida de la Slava Rusa si complexul monastic paleocrestin cercetat în vecinatatea sa, fortificatiile romane târzii de la Babadag si Enisala, castelul de tip occidental de la Enisala si vestigiile medievale de la Babadag), ca si centre actuale de pelerinaj, precum mânastirile de rit vechi (ortodox) Uspenija si Ovidenija de la Slava Rusa sau Geamia de la Babadag, daruiesc tinutului la care ne referim podoaba nepretuita a vechimii si autenticitatii unei adevarate vocatii a supravietuirii întru diversitate culturala.

Un program special menit sa revigoreze comunitatile locale, pe de o parte restituindu-le modele de dezvoltare socio-economica traditionale, pe de alta punând în miscare o infrastructura de comunicatie moderna, ar asigura ”ventilarea” zonei, actualmente sufocata de o stagnare inertiala, generata, între altele, de sentimentul marginalitatii si de pierderea identitatii culturale reale, a caror marca se poate recunoaste în incapacitatea comunitatilor locale de a genera modele proprii si apropriate de adaptare si supravietuire. Alaturi de posibilitatea regenerarii unor ocupatii traditionale, programul ar putea oferi alternative ocupationale în domeniul serviciilor turistice si culturale (transport, cazare, masa, asistenta informationala, demo-uri privind traditiile locale), mergând pâna la crearea unei categorii profesionale noi, locale, specializata în conservarea si punerea în valoare a patrimoniului natural si cultural.

Pentru realizarea unui atare program sunt absolut necesare investitii în modernizarea retelelor de alimentare cu apa si electricitate si a cailor si mijloacelor de comunicatie terestre si pe apa. Totodata, acordarea unor facilitati de ordin financiar (credite avantajoase, facilitati fiscale) si asigurarea unor structuri competente de consultanta si asistenta juridica si manageriala pentru activitatile incluse în programul de reabilitare socio-economica a zonei se poate dovedi oportuna, în vederea declansarii interesului potentialilor investitori locali asupra avantajelor aderarii la program, în perspectiva imediata, dar si pe termen mediu si lung.

Zona este adiacenta axei de comunicatie rutiera Constanta – Tulcea, putând functiona, sub acest aspect, ca anexa atractiva a unui traseu turistic traditional, mai ales în sezonul estival. Contiguitatea nemijlocita cu unul din releele functionale ale turismului intern si international asigura o perspectiva de integrare sigura si rapida în retelele si circuitele de turism cultural care îmbraca întregul continent sau parti importante ale acestuia. În masura în care programul va reusi sa reînvie vechi modele de vietuire si convietuire, în cadrul carora traditiile identitare ale fiecarei comunitati sa se regaseasca si sa fie puse în valoare, zona la care ne referim poate investi si o valoare paradigmatica pentru perceperea spatiului românesc ca parte a întregului numit istorie si civilizatie europeana.

Responsabil stiintific al santierului arheologic Orgame / Argamum,